PAȘI DE POVESTAȘI/Analiza critică a proiectului
PENTRU AFIȘAREA CĂRȚII PE ÎNTREG ECRANUL CALCULATORULUI, APĂSAȚI ULTIMUL PĂTRAT DE PE BARA DE SUS.
„Voci în căutarea unui corp” face parte din proiectul „Pași de povestași”, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național în 2023.
Timp de opt săptămâni, 14 elevi din Școala Gimnazială Nr. 1 din Galbinași (Călărași), au participat la opt ateliere creative de storytelling, susținute de scriitoarea Iulia Iordan, în care au exersat arta narațiunii și și-au folosit imaginația pentru a genera povești inspirate din viața lor.
Așa au luat naștere o nuvelă, „Băiatul care nu voia nimic”, scrisă colaborativ de Iulia Iordan și de cei 14 adolescenți, ilustrată de József Vass, și o analiză critică a proiectului semnată de cercetătorul în educație Mihai Iacob.
INTERVIU CU MIHAI IACOB, realizat în timpul desfășurării proiectului
Ce instrumente ai folosit pentru a scrie „povestea poveștii”?
Riscul cel mai mare pentru nuvela scrisă de Iulia, împreună cu elevele și elevii din Gălbinași, este să fie percepută ca ceva static și imuabil, ceva care să fie abordat cu reverență, așa cum se întâmplă cu textele din manuale. Cu alte cuvinte, nu ne-am dorit să fie un alt instrument prin care cineva își construiește o poziție de superioritate, față de alte persoane. Din contră, vrem ca ea să fie un prilej de dezbateri, negocieri de sensuri și rescrieri, așa cum a fost și procesul prin care a fost creată.
MIHAI IACOB
Textul pe care-l scriu eu își propune să arate că procesul nu a fost nici inevitabil, nici „bătut în cuie”, ci unul plin de dezordine și accidente, în care numeroși agenți umani și non-umani și-au făcut simțită prezența. Pentru asta am apelat la câteva concepte dintr-o familie de teorii, numite socio-materiale. Fără a fi un text academic, analiza repovestește procesul, având grijă ca această repunere în scenă să ofere o voce agenților non-umani – plante, texte, fotografii, aparate de sport, gunoaie, noroi, etc. – care au contribuit la scrierea ei.
Ce ai descoperit pe parcursul vizitelor tale la Gălbinași, în cadrul atelierelor de scriere creativă ghidate de Iulia?
Când mergi într-un loc nou pentru tine există tendința de a-ți pune pălăria de explorator care descoperă noi lumi, ale căror povești le spui ca și cum ai fi prima persoană care a fost acolo. O astfel de abordare este desconsideratoare pentru cei care scriu de secole povestea acelui loc. Pentru mine și pentru celelalte membre ale echipei a fost foarte important să ne lăsam ghidați de participantele și participanții la ateliere în înțelegerea locului: care sunt locuri unde merg la scăldat, cât durează să ajungă până la școală, care sunt evenimentele care se organizează în curtea bisericii, unde sunt amplasate aparatele de video-loterie, care sunt ulițele pe care le evită din cauza câinilor, etc.
Una dintre participante ne-a spus că se mutase recent din Cucuieți – satul adiacent – în Gălbinași și că regretă că a pierdut priveliștea pe care o avea de pe dealul unde era situată casa ei, de unde putea urmări venirea și plecarea trenului. Invitația implicită a acestei imagini este de a reconsidera ce înseamnă localitatea Cucuieți în imaginarul colectiv, pornind de la reprezentările celor care se identifică cu acel loc. Cucuieți nu este un clișeu condescendent, ci un loc unde se scriu povești.
Ce idei preliminare poți împărtăși cadrelor didactice care ar fi interesate să creeze colaborativ o carte cu adolescenți?
Dincolo de analiza critică a modului în care s-au desfășurat activitățile, raportul conține și o serie de sugestii practice, pornind de la materialele și metodele propuse de Iulia. Aceste elemente vor trebui alese și reasamblate în propriul context de către cadrele didactice, încorporând contribuțiile lor, ale beneficiarilor lor și ale agenților non-umani care-i înconjoară.
Un astfel de proces vine cu promisiuni și față de educatori – că va avea o contribuție semnificativă la explorarea câmpului în care-și desfășoară activitatea – și față de participanți – că vor avea o experiență angajantă, care-i va ajuta în a se construi pe ei înșiși.