"Povestea kendamei pierdute" a ajuns la Teach for Romania

Cris Pîrvu

Proiectul Noii Povestitori se încadrează într-un program mai complex care merge în două direcții : pe de-o parte, susținem autori de literatură care crează povești pentru toți copiii, reflectând astfel realități diferite; pe de altă parte, provocăm un dialog cu micii cititori despre diversitate și empatie și despre personajele cu care se pot identifica.

De aceea, o parte din cărțile noastre ajung în școli și grădinițe din zone defavorizate și sunt însoțite de fișe pedagogice pe care educatorii, profesorii  sau asistenților educaționali le pot folosi alături de copii.

Astfel, 400  de exemplare din Povestea kendamei pierdute au fost solicitate și primite de profesori din rețeaua Teach for Romania și alte 100 de  cărți au ajuns în școli din județele Tulcea, Teleorman, precum și la Clubul de Educație Alternativă din Ferentari (București).

Ioana Ghiga, profesoară de română, a primit 30 de cărți care au mers către copiii din cele două școli din Argeș în care predă (Poienarii de Argeș și Mihăești), însoțite de dosare cu fișe pedagogice pe marginea cărții.

Când Ioana a subliniat că pentru (prea) mulți din ei, Povestea kendamei pierdute este singura carte pentru copii pe care o au în casă, mi s-a părut oarecum dezolant și asta i-am și spus în discuția noastră de pe Facebook.

“- Nu e trist… Mi se pare frumos să-ți începi biblioteca cu cartea asta.”, am primit prompt răspunsul din partea ei.

Și eu cred ca este un câștig să-ți începi biblioteca cu o carte care vorbește despre puterea magică a prieteniei și a imaginației; o carte în care copiii sunt sub îndrumarea plină de înțelepciune a zânei Maria și înțeleg din capul locului că vor avea sorți de izbânda în călătoria inițiatică pe care o fac spre  Aleea Duhurilor.

Răspunsul Ioanei m-a bucurat și pentru că știu cât de mult contează perspectiva din care privești lucrurile și cum atitudinea îți determină acțiunile, iar acțiunile pozitive determină împlinirea, creionarea propriului destin și, de multe ori, pe cel al altora.

Eram atât de încântată de discuția noastră încât îi tot puneam întrebări despre reacțiile și răspunsurile copiilor, însă profa’, admonestându-mă că “ard etapele”, a avut răbdare să-mi povestească, cu câteva  exemple, cum a decurs lecția.

Copiii au început lectura cărții la școală și au continuat de citit singuri acasă, în vacanța de iarnă; în dosarele primite, au găsit și stickere emoji ca să se autopremieze pentru fiecare nou capitol citit.

În clasă, folosindu-se de fișele cărții, au făcut lectura predictivă a imaginilor și diverse exerciții de imaginație.

În carte, cele două personaje principale, Ionuț și Diana, iau o pauză de la teme și decid să iasă în parc. Acolo se întâlnesc cu Leo, un băiat misterios și temut, care îi ia kendama lui Ionuț și dispare, luând diverse forme, care de care mai înfricoșătoare.  

Ioana a fost plăcut surprinsă să vadă că inclusiv elevi aparent dezinteresați de lectură, cu dificultăți de citire și scriere, au reușit să croșeteze povești foarte tari, având ca reper numai ilustrațiile din carte.

Iată cum A., un elev de 11, gamer, reinventează șirul poveștii și o duce pe meleagurile propriei imaginații: “Eu cred ca povestea este despre niște copii care erau prieteni. Unul dintre ei și-a pierdut kendama, așa ca a trebuit să meargă până în Japonia să și-o recupereze pentru că acolo fusese inventată. A fost foarte greu, a găsit un maestru care să i-o repare, apoi s-a întors și s-a jucat fericit până la adânci bătrâneți.”

Foarte tari mi s-au părut răspunsurile copiilor la întrebarea “ De ce credeți că personajul Leo este gri?”

“- Este gri pentru că este modest!”

“- Este gri pentru că este sărac și oamenii săraci sunt gri.”

“- Leo  e un hoț și hoții se ascund, de-aia e gri.”

Voi ce ați răspunde la această întrebare ?

DESCOPERITI AICI LECTIILE IOANEI IN IMAGINI!