De vorbă cu Anca Smărăndache
/Cristina Pîrvu: Anca, îmi aduc aminte că, odată cu bucuria noastră de a lucra din nou cu tine la unul dintre proiectele noastre de suflet, la rândul tău ai ținut să ne mulțumești pentru oportunitatea de a face face parte din acest proiect, în calitate de ilustrator.
Ce a fost diferit pentru tine în ilustrarea acestei cărți?
Anca Smărăndache: Așa este, întotdeauna asociația voastră, ,,Cu Alte Cuvinte”, caută să vină cu subiecte despre care este nevoie să se vorbească în cărțile pentru copii, și pentru mine a fost o bucurie să lucrez cu voi de fiecare dată. Un lucru care îmi place poate cel mai mult la ilustrarea unei cărți este partea de început. Și asta pentru că este vorba de noutate, de căutare, de explorare, iar în ilustrarea acestei cărți mi s-a părut antrenantă, atractivă, ideea coacerii cărții împreună, în urma atelierelor cu copiii. Mi-a plăcut de la început subiectul acestui proiect și întreaga echipă care a făcut posibilă apariția cărții. Chiar dacă nu știam dinainte povestea, am simțit că sigur va ieși o poveste pe care îmi doresc să o ilustrez. Am învățat din discuțiile pe care le-am avut pe tot parcursul acestui proiect că trebuie să încerc să gândesc puțin altfel felul în care expun vizual o poveste pentru un copil cu nevoi speciale. Pe scurt, mesajul vizual trebuie să fie ușor de citit de un copil cu dizabilități și, în același timp, să păstrez regula de bază: aceea de a veni în completarea textului, de a îmbogăți povestea scrisă.
Ce te-a inspirat în creionarea personajelor?
Inspirația a venit în mod clar din experiența directă cu copiii, din atelierele pe care le-am avut împreună înainte de a fi scrisă povestea de autoarea Simona Epure, din comunicarea verbală și nonverbală care s-a creat între noi. Personajele din carte, lucrurile care le înconjoară, în mare parte sunt inspirate din discuțiile pe care le-am avut împreună, din această conexiune născută. Am căutat să integrez în ilustrații toți copiii cu nevoi speciale care au participat la cele cinci ateliere.
Ce ai învățat din interacțiunea cu copiii cu dizabilități? Ce ai înțeles despre tine? Dar despre acești copii?
Cu alte cuvinte, ce mesaj ne-ai putea transmite nouă, celor care, ca și tine, ne dorim să trăim într-o societate mai blândă, mai tolerantă, mai educată în ceea ce privește diversitatea oamenilor și a culturilor?
Am aflat mai multe despre ce presupune incluziunea socială, despre faptul că a fi diferit nu înseamnă că ești o altă specie, că ceea ce au nevoie acești copii nu e greu de oferit. M-a emoționat peste măsură deschiderea familiilor acestor copii, căldura și sinceritatea pe care am primit-o atât de la ei, cât și de la Ruxandra, fondatoarea Asociației ,,Supereroi printre noi”. Mă consider o persoană răbdătoare, căreia îi place să asculte pe celălalt și, poate că lucrul acesta m-a ajutat să vreau să mă apropii de copii și să încerc să înțeleg mai bine nevoile lor. În urma experienței directe pe care am avut-o la atelierele cu copiii, mi s-a demonstrat că sunt mult mai atenți decât credem la ceea ce noi spunem, și am primit niște răspunsuri de la ei care m-au emoționat. Aș spune că a fost o experiență de reflectare a senzorialului. E nevoie doar de mai multă deschidere, de empatie, ascultare și acceptare din partea noastră.
***