"Pe scări în sus" - interviu cu Oana Ispir

Cum ai debutat în universul culorilor?

Am debutat ca toți copii desenând pereți, mobilă și într-un final hârtie. Din fericire am fost încurajată să continui cu culoare prin gimnaziu, liceu și facultate până a devenit prea târziu să mai încerc alte meserii.

Descrie-mi, te rog, în câteva cuvinte, experiența ilustrării acestei cărți.

Mi-a plăcut să lucrez pe un text al Georgianei, mai povestisem în trecut de această posibilitate cu alte povești ale ei. A mai fost tare bine și faptul că am avut ocazia de a ilustra pe hârtie, tradițional. Adun cu pasiune acuarele, creioane și hârtii dar le folosesc destul de rar. Am selectat de la început o paletă caldă,  în ton cu toamna din poveste iar pentru contrast doar puține albastruri complementare, fără a închide prea mult culorile ca să nu devină scara blocului prea întunecată. Cartea a fost ilustrată la începutul pandemiei și a fost pentru mine un loc unde am încercat să adun tot optimismul posibil.

Imaginea bunicului ilustrat în carte e inspirată de bunicul meu din Craiova. Bineînțeles și el avea povești despre fiecare colț al cartierului și locuitorii săi.  De acolo îmi sunt mai familiare blocurile mici, unde totul se desfășoară în fața blocului dar am observat că în blocurile înalte cumva întâmplările și lumea se desfășoară pe verticală iar scările sunt mai animate. Mai sper și ca cititorii să empatizeze odată cu mine, cu toți patrupezii întâlniți în carte.

Unii văd cartea „Pe scări în sus” ca pe o poveste despre iubire și depășirea pierderii cuiva drag, alții ca pe o poveste despre puterea cuvântului „împreună”. Pentru unii, cartea reflectă starea actuală a lucrurilor, anume, cum ne trăim viețile mai mult în spatele ușilor închise. Pentru tine, despre ce este vorba în carte?

Pentru mine această carte este despre lumea bunicilor de la oraș, atât de diferită de lumea bunicilor de la țară - cu mult mai mulți vecini, multe cărți, povești, piețe, biblioteci, magazine. Aveam parte în vacanța de vară de ambele lumi și nu m-am decis niciodată unde îmi plăcea mai mult.  Bunicii de la țară erau mai aproape geografic așadar am petrecut mai mult timp pe dealuri.  Cu această carte însă parcă am recuperat mai multe amintiri din copilăria alături de bunicii de la oraș.

Care crezi că este importanța cărților pentru copii create local, cu un univers care arată realitatea din jur? Diferența dintre cărțile pentru copii traduse din alte limbi și cele autohtone.

Cred că lumea din jur reflectată în cărți îi poate face pe copii să creadă că și lumea lor e de poveste, nu doar lumile exotice sau de basm. Că lucrurile și oamenii din jurul tău merită atenție și curiozitate.

În lumea ta ideală, pe scări în sus ai găsi...

O terasă-grădină la ultimul etaj, cu vedere spre oraș. Fără lift stricat, să pot urca o bicicletă.